Program: L – V: 9.00 – 20.00

Programează-te acum!

Tratamente de urgență stomatologică

Pulpita

Din categoria tratamente de urgență stomatologică, cea mai frecventă afecțiune pentru care se prezintă pacienții la medicul stomatolog este pulpita, adică banala durere, care fie se accentuează la rece sau la cald, fie cedează.
Când aveți o carie și aceasta se asociază cu dureri, cel mai bine prezentați-vă la medic, deoarece tratamentul antibiotic sau antiinflamator pe care încercați de multe ori să îl substituiți tratamentului stomatologic este total ineficient, singura manoperă care asigură calmarea durerilor fiind extirparea (îndepărtarea) nervului. Această procedură se face obligatoriu cu anestezie locală în prealabil!!!

Abcesul dentar

O altă afecțiune din categoria tratamente de urgență stomatologică este abcesul dentar. Este reprezentat de o infecție ce apare la baza dintelui sub forma unei “umflături”. Zona unde apare abcesul este deformată, dureroasă, mai roșie și se asociază uneori și cu durerea la nivelul dintelui care a provocat abcesul.
Ca la orice altă problemă de natură stomatologică, cel mai bine este să mergi la dentist.
Acesta va diagnostica de îndată problema și îți va trata abcesul prin perforarea zonei tumefiate (bineînțeles după efectuarea unei anestezii locale), astfel încât să dreneze colecția purulentă. După aceasta îți va recomanda tratament antibiotic și antiinflamator și aplicarea de comprese locale reci.
Într-o altă ședință va urma tratamentul dintelui care a dus la apariția abcesului.
Tratamentul presupune fie păstrarea dintelui, cu efectuarea unor ședințe seriate la nivelul nervului dentar, fie extracția dintelui și, în funcție de caz, inserarea unui implant dentar. Totuși, dacă ai diagnosticat singur abcesul acasă, nu recurge la tratament paleativ, ci prezintă-te la medicul stomatolog.

Obturația coronară (plomba)

Plomba este unul dintre tratamentele de urgență stomatologică întâlnite foarte des. Obturaţia coronară este o metodă de reconstrucție a unui dinte afectat de carii, pentru a-i reda funcția şi forma. Când execută o obturaţie, medicul dentist îndepărtează țesutul dentar afectat, apoi astupă cavitatea cu material de obturație, cunoscut sub numele de plombă.
Prin sigilarea spațiilor de pătrundere a bacteriilor, obturația poate preveni evoluţia cariilor dentare. Materialele de obturație includ aurul, porțelanul, rășinile compozite (de culoarea dintelui) și amalgamul (aliaj de mercur, argint, cupru, staniu și uneori zinc).


Cum aflu dacă am nevoie de obturație?
În urma examenului stomatologic, medicul dentist poate depista dacă aveți o cavitate care necesită obturație. În timpul controlului, dentistul examinează suprafaţa fiecărui dinte cu instrumente specifice și observă cu ușurință zonele afectate.

Uneori este necesară o radiografie a întregii cavități bucale sau a unei porţiuni. Tipul de tratament ales de medicul dentist depinde de gradul de afectare cauzată de caria dentară și de simptomele pacientului (dureri, disconfort).
Uneori, tratamentul de obturație coronară se poate realiza într-o singură ședință, dacă medicul constată o carie superficială.
Pentru cazurile de carie profundă, poate fi nevoie de tratament și obturație definitivă după mai multe ședințe de aplicare a unui pansament cu rolul de a sigila și trata zona afectată.

Extirparea nervului

Endodonția este specialitatea medicinii dentare care se ocupă de tratarea afecțiunilor pulpare.
Extirparea nervului este o afecțiune care se încadrează în tratamente de urgență stomatologică. Extirparea nervului presupune o intervenție care are ca și consecință devitalizarea dinților.
Este o manevră care necesită multă îndemânare din partea stomatologului, nu este dureroasă, efectuându-se sub anestezie.
Pe scurt, extirparea unui nerv presupune apoi curățarea canalelor radiculare, pregătirea lor, sterilizarea și obturarea definitivă.

Dacă medicul stomatolog constată că nervul trebuie extirpat și apoi efectuat un tratament de canal, acest lucru înseamnă că dintele poate fi salvat. Tratamentul de canal se poate efectua în una sau mai multe ședințe.

Cum știu dacă am nevoie de o obturație de canal? 
Printre elementele care indică nevoia unui tratament la nivel de canal radicular, putem menționa:

  • Durere spontană sau pulsații concomitent cu mușcătura.
  • Sensibilitate la produsele alimentare fierbinți sau reci.
  • Carie severă sau o rană care duce la apariția unui abces.

Conform credinței populare, odată cu îndepărtarea nervului, dintele “moare”, însă acest lucru nu e adevărat. În timp acesta poate căpăta altă culoare, mai închisă. Dintele tratat este însă activ și funcționează normal, deoarece se bazează, ca sursă de sânge și țesut nervos, pe țesuturile din jur, care îl mențin în poziția lui pe osul mandibular. Dintele își va pierde sensibilitatea la fierbinte, rece sau dulce, dar va răspunde la presiunea mușcăturii, etc. Tratat în mod corespunzător, dintele ar trebui să reziste la fel de mult ca și ceilalți dinți și poate fi folosit chiar ca și dinte de ancorare pentru o proteză parțială sau pentru o punte cimentată.

Uneori, atunci când infecția sau abcesul este de durată, se poate simți o ușoară sensibilitate asociată cu prima sau a doua ședință de tratament a canalului radicular. Dacă se întâmplă acest lucru, veți primi instrucțiuni specifice pentru a minimiza disconfortul. În cazul unei infecții poate fi necesară administrarea unui antibiotic. Dacă durerea continuă, poate fi necesar să se prescrie analgezice. În orice caz, nu ezitați să sunați la cabinetul stomatologic dacă apare oricare dintre aceste probleme.

Fractura dentară

Este o altă afecțiune ce se poate încadra la tratamente de urgență stomatologică. Cel mai frecvent, fractura dentară apare la copii sau adolescenți după traumatisme minore locale. Când observi că dintele copilului este fracturat, în primul rând caută fragmentul care s-a rupt, recuperează-l și păstrează-l în lapte. Apoi prezintă-te de urgență la cabinet cu fragmentul conservat în lapte, unde dintele se va reface, fie cu material special (de “plombă”), fie medicul poate încerca să “lipească” fragmentul recuperat cu ajutorul unui “lipici” special.
În acest caz este bine să vii la dentist cât mai repede, deoarece medicul reface mai ușor dintele, iar tu îți recapeți zâmbetul imediat!

Bineînțeles, și această procedură, dacă este necesar, va fi însoțită de anestezie locală ușoară, astfel încât să fii sigur că nu o să doară deloc.

Pericoronarita

Este o complicație a erupției molarului de minte și reprezintă infecția sacului folicular din jurul coroanei molarului de minte.
Această infecție poate îmbrăca 2 forme:

  • pericoronarita congestivă
  • pericoronarita supurată

 

Pericoronarita congestivă se manifestă prin:

  • dureri moderate,
  • jenă la înghițit,
  • limitarea ușoară a deschiderii gurii,
  • gingia din jurul molarului de minte este roșie, mărită în volum și, dacă se apasă pe zona respectivă, este posibil să sângereze (se elimină o secreție sero-sangvinolentă),
  • se pot inflama și ganglionii de sub mandibulă de pe aceeași parte.

Pericoronarita supurată apare dacă nu a fost tratată pericoronarita congestivă. Bolnavul se prezintă la medic cu următoarele simptome:

  • dureri mari, care se pot resimți (iradia) în tot hemimaxilarul respectiv,
  • febră (38°-39.5°),
  • pierderea poftei de mâncare,
  • dificultăți la înghițit,
  • limitarea deschiderii gurii,
  • în jurul molarului de minte se observă o secreție purulentă.

La această urgență stomatologică, tratamentul constă în evacuarea puroiului. Sub anestezie locală se face o incizie în jurul măselei de minte. Plaga se spală cu soluții antiseptice, iar la sfârșit se aplică o meșă cu iodoform pentru a se menține o cale de drenaj pentru următoarele 2 zile. Se prescriu antibiotice și antiinflamatorii și se recomandă bolnavului să revină la cabinet pentru un control a doua zi.

După ce fenomenele inflamatorii dispar, se recomandă extracția molarului de minte sau decapușonarea, dacă spațiul pentru erupție este favorabil.
Decapușonarea este procedeul chirurgical prin care se îndepărtează zona de mucoasă care acoperă un molar de minte parțial erupt, pentru a favoriza erupția lui.
Dacă nu este tratată, pericoronarita se poate complica cu infecții grave: ale obrazului (abcese), ale oaselor maxilare (osteite), ale ganglionilor (adenite). Infecția se poate extinde și la distanță în organism, provocând infecții grave pulmonare sau chiar septicemii.